Nu-mi pasa daca citesti blogul meu………………………………
De fapt, as vrea sa cred ca il citesti… As vrea sa cred ca iti pasa de mine si ca iti lipsesc… Bla bla bla bla… Se mai intampla sa am escapade si din astea. Azi, se fac 2 zile legate de cand nu te-am mai vazut. Enorm de mult. – sunt in sevraj. De asta scriu, probabil. Sunt o romantica ajuns la limitele penibilului, datorita sie insusi sau multumita sie insusi (nu stiu cum ar suna mai corect si frumos, alege tu varianta care-ti place mai mult). Si, daca, cu 2 zile in urma eram o eroina si o adream gen “Fuck you, bitch! I’m cool!”, acum n-o mai pot arde asa. Iar diminetile s-au facut urite si goale fara tine, zilele cu soare imi par triste, noptile calde – imi par reci… Fara tine… Fara noi… Fara lumea noastra.
Stii, ferice de mine ca pot sa vorbesc cu un cineva imaginar aici, in casuta mea virtuala. Tu cu cine vorbesti? Tu ce mai faci? Tu cum te mai simti? Ma mai iubesti? Hahahaaa… Ce schizooo. Te vreau!!! In toate sensurile posibile!!! Explodez, tremur, ard, urlu – aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Deseori, mergand prin oras cu vreo masina, ma gandesc – bai, daca tot eram sigura ca mie nu mi se va intampla niciodata ce mi s-a intamplat, asa poate sa mi se intampla orice, da absolut orice!!! Chiar si un accident intamplator – semnificativ sau nu, dar s-ar putea intampla pe neprins de veste si pe nepusa masa, cum ar veni. Ai sti tu oare ce e cu mine? Eu nu ti-as spune… Ai citi pe blog? Sau ai suna un prieten? Pe mine nu ma mai suni… Eu nu te mai sun… Noi nu ne mai sunam… Si zilele trec… Si timpul trece in defavoarea mea: fiecare secunda fara tine e ca un iad, in care ard incet, deja de o luna si cateva zile, iar cei din jurul meu rad isteric: hahahahahaha… ce prosta esti!
