Padurea Trivale

Într-un oraş cotat a fi printre cele mai poluate din ţară, proprietarii de pădure renunţă la spaţiul verde pentru a face loc unui cartier de locuinţe.Primarul oraşului se implică numai după ce dezastrul ecologic s-a produs şi prezintă proiecte pentru salvarea spaţiului verde, printre care şi construirea unei discoteci în aer liber, lângă vechiul schit de călugări din zonă.Si cum asta nu ar fi destul , acum se aud zvonuri cum ca, ar vrea sa faca un aqua parc acolo.Eram la plimbare pe Trivale zilele trecuta si am constatat cu stupoare că, în mai puţin de o săptămână, un hectar de pădure a dispărut pur şi simplu. În locul ei a rămas un teren sterp, nivelat, cu o tăbliţă în mijloc, pe care scrie „De vânzare”.
Padurea Trivale va fi transformata intr-un "paradis urban" z. Intentia ii apartine primarului Pendiuc, dornic de a transforma amplasamentul silvic intr-un parc natural, modernizat, astfel incat populatia orasului si nu numai sa beneficieze de aer curat. De ce sa nu avem acolo un aqua-parc, alei luminate spre Gavana, astfel incat populatia sa parcurga traseul pe jos sau cu biciclete ori role. De ce sa nu defrisam padurea pentru niste venituri in plus?Discutam acum 2-3 zile cu cineva despre acest subiect, si chiar a avut o idee destul de ok: ar putea sa faca acest aqua parc pe autostrada Pitesti-Bucuresti, unde e destul spatiu neutilizat,ar putea chiar sa faca cel mai mare aqua parc din Romania.
Dar cine se mai gandeste la efectele negative ale defrisarii cand e vorba de bani la mjloc?Ei bine, se pare ca nimeni ...

Scrisoare deschisa cocalarului roman(Mihai Bendeac)

Ante-scriptum - Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta “decaportabila” caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas.“- Cine p..a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!”“- Eu. Dar de ce am incurcat?!”(Ma recunoaste dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda).- Pai de ce-ai lasat-o acolo?!- Pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?!Benzinarul intervine si el : ”-Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca” ”- Pai ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu’ dupa o motoreta?!”Eu zic :“-Pai cine va pune? Stati ca desteptu’.”“- Ma iei la misto?! Ce p..a mea!!!”Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter.Zice:“- Poate mi-o zgarii”.Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca.Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti!Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare. Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului.

Via: www.bogdanfusea.com

pitzipoance vs. cocalari

In ultima vreme, in vocabularul multora au intrat doua cuvinte noi pe care nu ezita sa le foloseasca cat se poate de des: pitzipoance si cocalari.Cati dintre ei/voi stiu ce sunt ei defapt ?

Lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă”). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.

Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru...”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă.

Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.

Pitipoanca:

-Persoana de sex feminin.

-Poarta haine provocatoare care ies in evidenta usor.

-Aspect fals, machiaj strident, unghii false, etc.

-Se crede unica, diva, buricul pamantului, uitandu-se de sus la toti muritorii de rand

-Gusturi proaste la haine, mergand pe ideea: firma conteaza.
-Se fotografiaza in ipostaze “sexy”, de multe ori, penibile

Cocalar:

- E inclult (nu face diferenta intre “mi-au” si “miau”-ul pisicii), si in 99% din cazuri, da dovada de prostie crasa

- E manelist, te exaspereaza in autobuz cu manele la telefon date la maxim

- Ii place sa se fotografieze cu bani (euro, dolari, lei), ca sa arate cat de “bazat” e fata de altii

- Poarta ochelari de soare in casa

-Asculta manele, visul lui fiind sa ajunga precum Guta.

-Poarta haine din piata, pe care scrie numele unor creatori de moda celebrii

-Hainele trebuie sa iasa in evidenta, astfel cocalarul poarta haine cu embleme mari si colorate.

-Se crede superior, se ia de lume pe strada.

-Isi iau langa ei o pitzipoanca de prima mana

-Se asigura mai intai ca pitzi in cauza stie toate pozitiile (sexuale) necesare pt o poza cat mai reusita

-se imbraca si ei in roz, ca deh, vor sa fie un coca veritabil

-ies pe strada si se trag amandoi in poza, asta dupa ce don’soara i-a explicat cat mai detaliat cum o sa stea capra

["articolul" e inspirat din diferite surse ,pentru ca sincer nu exista o definitie clara a pitipoancelor ,oricum pentru orice sugestie lasati com]

Alcool

Stiai ca...?

Alcoolul modifică percepţia pe care oamenii o au despre ei înşişi şi despre lumea care îi înconjoară. Prima acţiune a alcoolului este aceea de a diminua puterea de (auto)control a celui care bea, dându-i o stare de euforie. Sub influenţa alcoolului, oamenii se pot simţi fericiţi, uşori, le creşte pofta de discuţii şi tind să se împrietenească repede cu cei din jur.Pe plan fiziologic, alcoolul acţionează asupra creierului şi:
reduce pofta de mâncare
acţionează asupra alimentelor hrănitoare, făcându-le să fie prost absorbite şi eliminate înainte de digerarea lor completă (din cauza efectelor alcoolului asupra ficatului, pancreasului, stomacului şi intestinelor)Consumat în cantităţi mari, alcoolul provoacă dificultăţi în procesul de gândire şi vorbire, probleme în coordonarea mişcărilor şi în păstrarea echilibrului. De asemenea, mulţi băutori intră într-o stare de depresie, tind să se izoleze şi au stări de somnolenţă.Consumul îndelungat de alcool poate duce la dependenţă. În acelaşi timp poate provoca malnutriţie gravă şi lipsa vitaminei B, pierderi de memorie (sindromul Korsakoff), ciroză hepatică, infarct miocardic, hipertensiune sau hemoragii ale vaselor capilare (roşeaţa feţei şi a nasului). Alcoolicii beau din ce în ce mai frecvent şi dezvoltă toleranţă. Toleranţa poate duce la dependenţă. Simptomele care pot apărea în cazul dependenţilor sunt: tremur al mâinilor, al limbii şi pleoapelor; crampe; greaţă; anxietate; iritabilitate.Consumul de alcool în cantităţi mari în timpul sarcinii poate cauza sindromul alcoolic fetal adică fătul sau nou-născutul manifestă retard mintal sau malformaţii ale craniului, ale feţei sau membrelor.Cum pot fi reduse şi prevenite efectele cauzate de consumul de alcool:
Înainte de a bea alcool, mănâncă întotdeauna ceva
Nu conduce autovehicule dacă ai băut
Nu te urca în maşină cu cineva care a consumat băuturi alcoolice
Atunci când bei, nu amesteca băuturile
Nu combina alcoolul cu alte droguri sau cu medicamente.

Marijuana

Marijuana (iarba, verde, ganja)

Marijuana este un amestec verde - cenuşiu preparat din frunzele, tulpina şi seminţele uscate şi mărunţite ale plantei numite Cannabis sativa (cânepă). Haşiş este obţinut din aceeaşi plantă şi există sub formă de răşină (care variază la culoare de la galben la maro-închis şi negru) sau de ulei vâscos.

Consum.

Cel mai adesea marijuana este fumată din ţigări răsucite manual. Poate fi însă fumată şi din pipe obişnuite sau pipe speciale, numite pipe-cu-apă (water pipes). Unii utilizatori o fumează din ţigări obişnuite, înlocuind tutunul din ele cu marijuana şi amestecând-o şi cu alte substanţe stupefiante (ex.: crack). Marijuana poate fi consumată şi sub formă de infuzie (ceai) sau amestecată în mâncăruri sau prăjituri (engl. cookies). În unele ţări este permisă utilizarea marijuanei în scopuri medicale, mai ales în tratamentul cancerului, al SIDA şi al glaucomului. Este cunoscut faptul ca multe dintre persoanele bolnave de SIDA îşi pierd pofta de mâncare, ori este foarte important pentru ele să îşi păstreze o greutate corporală adecvată. În aceste condiţii, consumul de marijuana poate fi benefic, întrucât îi ajută să îşi păstreze sau să îşi crească apetitul. Pe bolnavii de cancer, marijuana îi ajută să scape de stările puternice de greaţă provocate adesea de chimioterapie.

Efecte fiziologice şi psihologice pe termen scurt.

Efectele imediate ale produselor pe bază de cannabis nu sunt atât de puternice, însă ele pot fi influenţate de mulţi factori: cantitatea utilizată, vârsta utilizatorului, modul de administrare, starea psihologică a utilizatorului, scopul utilizării, locul (ambientul) în care sunt utilizate etc.Efectele pe termen scurt - pentru care mulţi utilizatori consideră consumul de marijuana ca fiind o experienţă plăcută - sunt: relaxare; reducerea stresului; intensificarea senzaţiilor de gust, miros, văz şi auz; creşterea creativităţii; diminuarea durerilor (ex.: migrene, crampe); reducerea senzaţiei de greaţă; creşterea poftei de mâncare; euforie; lipsă de inhibiţii şi locvacitate; senzaţia că timpul s-a "dilatat" (că trece greu).Dintre efectele considerate neplăcute, cele mai frecvente sunt: greaţa (mai ales dacă marijuana este luată în combinaţie cu alcool sau alte droguri cu efect stimulant); gură uscată; iritarea ochilor (roşeaţă); migrenă; lipsă de coordonare în mişcări şi lipsa echilibrului; tuse slabă şi frecventă.

Efecte fiziologice şi psihologice pe termen lung.

Consumul îndelungat de marijuana are adesea efecte psihologice şi fiziologice adverse, uneori extrem de neplăcute. Dintre efectele fiziologice cel mai des întâlnite trebuie menţionate: salivaţie abundentă, insomnie, conjunctivită, nas înfundat, bronşită, imunitate scăzută a organismului în faţa infecţiilor. Cele mai des întâlnite efecte psihologice pe termen lung sunt: modificări frecvente de dispoziţie, lipsă de motivaţie şi de interes pentru orice fel de activitate, toleranţă redusă la insuccese, performanţe reduse la şcoală sau la locul de muncă, mişcări lente, reducerea capacităţii de memorare şi de concentrare a atenţiei.În cazul intoxicaţiei cu cannabis, utilizatorii pot suferi de: mania persecuţiei şi paranoia; incoerenţă în vorbire; confuzie; anxietate; depresie; reacţii de panică; halucinaţii vizuale; delir; afecţiuni ale aparatului reproducător (ex.: la bărbaţi scade capacitatea de a avea erecţie sau orgasm).

Profesorul este cel care te poate face sa-ti placa sau nu o materie?!

Consider ca profesorul este acela care ii preda ceva unui alt om, cel ce invata pe altul dupa proprile cunostinte si capacitati.Acesta este defapt singurul lucru cert despre un profesor.Exista insa doua tipuri de profesori: cei obisnuiti si insasi viata, singurul profesor care nu iarta nimic, dar ale carui invataminte iti raman scrijelite in suflet.Se spune despre unii, care nu au prea multa carte, ca au scoala vietii si ca din acest motiv s-au ridicat in timp; iar despre aceia ce se lasa invinsi in fata obstacolelor ca degeaba au carte, daca nu au experienta de viata.Deci avem nevoie de profesori, chiar daca nu constientizam asta pe deplin.
Profesorul este persoana care seamana in elevii sai nu numai cunostinte, dar si primele atitudini fata de scoala, fata de oameni si lumea inconjuratoare.El are o autoritate deosebita asupra sufletelor copiilor, gaseste usor o limba comuna cu elevii si e in stare sa explice in cuvinte simple notiuni complicate.De exemplu, desi in clasele mici uram franceza si aveam impresia ca niciodata nu voi putea sa o invat, p clasa a IV-a ,am avut un nou profesor care m-a facut sa indragesc si sa invat franceza.De ce, sau cum a reusit, nu stiu!De fiecare la ora dansului toata clasa era atenta,pentru ca stia sa ne capteze atentia, emana de fiecare data caldura si dragoste, stia sa glumeasca si sa ne faca de fiecare data sa zambim.Si acum pastrez legatura cu dansul, si vad in el nu doar un profesor, ci un prieten bun.(Nicolae Florentin Petrisor -pentru cei care il cunosc)
In al doilea rand consider ca orice profesor care doreste sa fie apropiat de elevii sai poate comunica cu orice elev,si capabil, si dificil, si neascultator obtinand in final rezultate buna.Insa putini profesori mai fac asta.Multi dintre ei isi predau lectia doar ca sa treaca ora, nu le pasa daca cei din banci au inteles sau nu ,cum spune si zicala "Timpul trece, leafa merge!".Cati dintre profesori se mai implica in ceea ce fac?Acum sincer vorbind e si vina noastra, dar ei au pretentia ca noi sa fim ascultatori ,dar noi niciodata nu vom face asta din respect pentru ei,poate doar de frica pentru ca, la urma urmei pixul e in mana lor.Tot aud la televizor de scandaluri intre elevi si profesori, dascali care isi bat elevii...elevi care isi bat dascalii.In asemenea cazuri consider ca profesorul trebuie sa-si controleze emotiile,sa procedeze corect asa incat sa il faca pe elev sa isi dea seama de gresala lui.
Profesorii sunt din ce in ce mai dezinteresati, mai plictisiti, mai blazatzi.Si aici nu ma refer la profesorii ale caror materii nu sunt chiar foarte importante, ci la acei profesori care ,zi de zi, ora de ora s-au prezentat(si inca se prezinta)la clasa fara a avea un scop precis, fara a stii daca urmeaza sa predea sau sa asculte, fara a avea habar care este lectia de zi, fara a da doi bani pe faptul ca, dintr-o clasa de 30 de elevi, explicatile lor sunt intelese de 2-3.Daca profii sunt asa, noi de ce sa fim altfel?
Se zice ca profesorii sunt inzestrati cu 3 calitati principale: inteligenta, abilitati practice si rezistenta psihica, ce i-am mai putea noi adauga?Ii adaugam ,as sugera eu, pasiune pentru munca pe care o fac,pasiune care de altfel nu ar trebui sa lipseasca din nici-o meserie.Ii mai adaugam o doza de umor si relaxare, precum si inteligenta emotionala, pentru a putea comunica, cu elevii , asta pentru ca, pentru mine cel putzin, este foarte important sa simt ca profesorul meu nu este o masinarie, un robot venit sa bazaie in capul nostru, ci o fiinta umana.Toti cred ca isi doresc sa poata discuta cu profii despre maeria lor, sa poata cere un sfat, sa poata glumi, sa nu fie in permanenta tensiune la ora.
Multa lume se mira de ce sunt atatea probleme in sistemul de invatamant, dar din moment ce unii profesori au uitat care le este rolul, si anume acela de a forma, sau macar de a veghea la formarea caracterului tinerilor, ce pretentii pot avea de la acestia din urma?Da insa exista si profesori deosebiti, care si-au dedicat viata scolii si care, indiferent de varsta, sunt implicati, pasionati si bucurosi sa predea.
In concluzie chiar daca majoritatea adultilor dau vina pe elevi ca nu invata si ca sunt total dezinteresati (pe de o parte au dreptate :">) dar asta se datoreaza profesorilor care nu reusesc sa ne capteze atentia, pentru ca, uluitor sau nu, majoritatea elevilor inca acorda importanta educatiei lor si , de la o varsta, suntem capabili sa distingem imediat diferenta dintre un profesor "bun" si unul "prost"...

http://www.youtube.com/watch?v=V7Jet5Pt_QA

Lectura

In ziua de azi lectura nu mai este atat de interesanta pentru elevi.Viata noastra traita la inceput de secol XXI este marcata de la mic la mare de amprenta marilor descoperiri stintifice care au facut pasi uriasi in timp foarte scurt.Televizorul, calculatorul, internetul au devenit repere pereche pentru fiecare generatie din ultimii ani.Doar daca mentionez aceste trei mijloace de informare rapida si comoda care ofera elevilor meniul complet in orice domeniu al cunoasterii acoperim o plaja substantiala a timpului liber, care ramane din ce in ce mai putin.
Lectura are rivali redutabili care ii amagesc cel mai mult pe cei mici.Filmul la TV este vazut din fotoliu ,nu necesita adesea nici macar efortul de a citi dialogurile.Mesajele transmise de filmele comerciale sunt pe masura conversatilor sterpe, uneori agramate.Ce,cum si cat inteleg copiii din programele de divertisment Tv se stie: violenta si libertinaj.

Ambitia

Consider ca ambitia este o trasatura esentiala din caracterul si personalitatea unui individ care alaturi de alte calitati precum inteligenta,cinstea si perseverenta il ajuta in viata sa-si realizeze planurile,visurile si idealurile.
In primul rand, ambitia presupune o incordare a tuturor energiilor de care este capabil un om pe care le mobilizeaza intr-o anumita maniera constructiva astfel incat sa se bucure de un rezultat pozitiv, de implinirea unui scop.De exemplu, desi nu sunt foarte inteligenta (acum sa nu va legati de faptul ca sunt blonda), ma caracterizeaza vointa si capacitatea de a munci ,calitati care suplinesc o inzestrare nativ, de aceea am reusit in tot ce mi-am propus.
In al doilea rand ambitia este atunci cand vrei ceva si esti sigur de ceea ce vrei, si nu te lasi pana nu obtii ce ti-ai propus,sa fii ambitios pana in panzele albe.Ambitia este o pasiune atat de puternica a omului, incat oricat de sus am ajunge niciodata nu putem fi multumiti.
Ambitia este dorinta arzatoare de a realiza ceva: dorinta de glorie, de onoruri, de parvenire. Insa cine nu doreste sa fie mai mult, mai bun decat este?!Toti ne dorim, si acest instinct exista in cei mai multi dintre noi, doar ca nu fiecare individ isi da seama ceea ce vrea,ceea ce merita sau ceea ce ar putea sa obtina cu putin efort.Pentru cei care isi dau seama, inseamna ca exista ambitie, exista scop, dar a fi ambitios este de cele mai multe ori cea mai buna solutie.Un om lipsit de aceasta calitate este un om lenes, superficial, care intotdeauna va fi la fel ca ceilalti ,care nu va iesi in evidenta cu nimic (bun).
Totusi daca ambitia este indreptata spre scopuri negative, cea care neaga adevarata scara sintagma "calca pe cadavre ca sa-ti atingi scopul!"
In concluzie ambitia poate fi o virtute atunci cand ne impinge sa triumfam , ea este catalizatorul succesului! Insa trebuie dezvoltata si exersata!

Culorile

Stateam...In pat stateam...Si ma gandeamCum i-as spune unui orb ce e culoarea?Se poate oare asa ceva?Sa fie o culoare explicata?Nu aratata...Nu indicata...Ci explicata!Chiar ma gandeam...Sa ma intrebe un nevazator pe stradaDaca pot sa ii explic ce e culoare neagra,Ce as putea sa fac?Sa tac?Sa nu il bag in seama?Sa-mi fie teamaCa mai rau o sa il incurc?Oare as putea sa ma descurc?Am cugetat...M-am framantat...Si intr-un final eu am realizatCa o culoare e un sentiment...Negru e atunci cand tu esti manios,Esti furios...Culoarea neagra e culoarea furiei!Culoarea galben e culoarea apatiei...A anemiei...A slabiciunii...Iar rosul e culoarea pasiunii!Albastru...Sunt doua feluri de albastru...Albastru deschis e atunci cand tu esti impacat,Si linistit,Si relaxat!Albastru inchis e atunci cand tu esti suparat!Alb...Alb e culoarea puritatii,A nevinovatiei...Culoarea inocentei din copilarie...Iar gri...Lumea e gri...Viata e gri...Si ar mai fi mii de culori,De tonuri,De nuante...Si am sperante ca poate intr-o ziUn orb va auzi aceasta poezieSi cine stie...Poate ca dintr-o dataVa avea o viata colorata!

The dream it's gone

Se numeşte destin. Nu e o carte scrisă, ci una care se scrie mai repede decât poţi citi, şi rămâi în urmă. E ca la film, când protagoniştii vorbesc prea repede iar subtitrarea curge cu nepăsare. Se zice că pierzi firul. Revenind, şi cu alte cuvinte, nu înţelegi de ce ţi se întamplă ţie.Bineînţeles că nu te aştepţi să fi păpuşa sorţii, şi urăşti să ţi se zică “n-ai ce face” sau mai cosmopolit - “shit happens”. Nu. Urăsc lupta cu morile de vânt, sforile “maestrului Gepetto”, şi apoi, replicile terapeute.Când totul e perfect, ca apoi să se prăbuşească inevitabil, defapt totul părea perfect, iar lucrurile stăteau să se prăbuşească din start. De ce ne păcălim construind din speranţe turnuri Babel către lucruri sublime, dar imposibile? Nu ştiu, dar cred că am aflat de ce se prăbuşesc fără avertisment. Pentru că, în citadela viselor în care ne învârtim din când în când, îţi trebuie “aprobare” ca să clădeşti. Autorizaţie pentru a visa.Mi-au demolat turnul Babel. Era prea aproape de imposibil. Sau n-am dat şpagă.

Egoul sau falsa personalitate!

A fii simpluAstazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate "a fii simplu" inseamna "a fii umil". Omul modern asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate. O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica…este deja mangaiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si originalitatea - Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu acestia, marile personalitati politice, intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme, societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber, ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers. A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: "Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele pretioase se lasa imediat la fund."

Insomnie!

Imi permit sa visez?O lume in care cugetul te tine prizonier al realitatii absurde, din care nu izbutesti sa evadezi nici macar in orizonturile propriei imaginatii...atat de marginite de mediocritatea starii de "a exista, fara a trai"...Scriu?De ce? Cand scrisul...este cel ce imi materializeaza pana si cele mai ascunse ganduri, creaza cele mai cumplite cosmaruri in alb si negru...nici macar o nuanta de gri care sa echilibreze haosul...oh, nu...visele-mi sunt in alb si negru. De ce?Si totusi scriu, ca un reflex, ca un raspuns murmurat parintelui ce urla cu mana ridicata...eu scriu. Incerc sa adun durerea cuvintelor si sa o transpun in sange de litere...si plang cu lacrima cuvantului izvorat dintr-o imaginatie prea seaca...prea absorbita de nimicurile ce inunda firea, izgonind frumosul, izgonand uratenia superba a minciunii, a luciditatii, a ratiunii. Facand loc inconstientei ce se raspandeste precum cancerul in trupul batranei ce-si asteapta sfarsitul. Un cancer al existentei lipsite de a trai.Ma tem?Ma tem de rutina, ma tem de singuratate dar si de oameni. Ma tem de lumina ce ma orbeste dar ma tem sa o sting...nu vreau intuneric insa ma inghite din ce in ce mai mult, tot mai mult, pe zi ce trece mai mult intuneric.De ce sa gandesc, sa visez si sa scriu? pentru ca apoi sa ma tem?Respir ignoranta si prostie la orice pas. Vad lumea asa cum este ea..asa cum cineva a dezgolit-o de superba-i masca si aratata in toata cruzimea dezgustatoare a adevarului ce ma inconjoara.Vad o lume innecata in propria mizerie...Vad o lume atat de absorbita de imagini si vorbe sterile, si totusi se reproduce in ciuda sterilitatii ce urla din spatele plictiselii fiecaruia dintre noi...Plictisiti. Suntem plictisiti de viata, plictisiti de supravieturire, plictisiti de gandul mortii ce suna zilnic la usi ca un mesager aducand scrisorile nimanui...si totusi suna....ne face sa ne gandim ca poate exista acel cineva...cand pentru noi nu exista nimeni, in..nimic.Visam ca niste prosti...ne dorim, avem incredere in acel ceva ce ne va implini toate visele cu conditia "sa fim cuminti"...ni se impun..Moralitate. Decenta. Obedienta. Toleranta. Ni se ofera umilinta infasurata in hartie frumos colorata, ori intr-o cutie mare, de cadou...dar tot umilinta ei. Observam noi oare asta? Ce mai conteaza, din moment ce ni s-a dat ceva, fara ca noi sa miscam un deget in acest sens? Si ce daca e o palma peste fata, ce daca e vorba de umilinta pana in varful degetelor...ce daca e o punga cu rahat?Natura noastra este sa primim...si mai mult, sa fim recunoscatori pentru fiecare gest sterp de amabilitate prefacuta manifestat de cei din jur...si ce ma dezgusta este ca TOTI juram sa nu comitem aceleasi greseli, sa nu dam dovada de aceeasi lipsa de judecata...si toti uitam de promisiunile facute.Incalcam promisiuni si juraminte cu usurinta cu care ne stergem la fund. In fond, asta facem cu oamenii carora le-am promis lucruri pe care apoi nu le respectam. Si cine sa ne judece? NIMENI. Ramanem cu o pata pe constiinta, in eventualitatea in care nu a ramas doar un element al memorie..."cunosc ura ta. Am exploatat-o pana la epuizare", mi-a spus cineva...Ce inseamna epuizarea? Ce poate merge mai departe decat depresia ca mod de viata, decat somnul linistit ca o amintire, decat rasul ca un act social si atat? Ce poate fi mai epuizabil decat fericirea, decat integritatea spirituala iar daca acestea nu mai exista, ce mai am de epuizat pentru a ma elibera de ura?"Vom ramane mereu prieteni." "N-am sa plec de langa tine, orice ar fi." "Am sa raman mereu langa tine.", mi-a zis...si a plecat. Si nu mai suntem prieteni, nu-l mai am...nici nu stiu daca l-am avut vreodata... Si traiesc cu acest gand, in noptile in care nu pot dormi si caut raspunsuri, nu e nimeni care sa-mi vina cu un raspuns zecilor de pagini de intrebari din mintea mea....Nimeni care sa-mi motiveze gestul lui, nimeni care sa-mi spuna ca va fi mai bine. Nimeni care sa-mi ia pastilele din mana sau sa-mi dea o amarata de palma sa ma trezesc. Dorm. Cu totii dormim...cui sa-i cer sa il trezeasca? Sau pe mine...Sa-mi spuna cineva ca visez si am sa cred fara cea mai mica indoiala ca totul e un cosmar.Insa ce faci cand traiesti unul? Cand n-ai cum sa te trezesti?Sa dormi vesnic....