Realitate!

Candva eram o fata desteapta..acu nu mai am exercitiu.Imi vine sa rad..vai diana ce rau ai ajuns..chiar asa proasta esti?
Imi placea sa scriu..chiar eram buna la asta, dar se pare ca am uitat de lucruri care inainte imi dadeau satisfactie..Eram multumita cand cineva imi cerea un sfat sau cand cineva era deacord cu mine: “Femeile sunt proaste.”Eram multumita si cand cineva mai destept ca mine ma punea in dificultate si ma forta sa imi maresc orizontul.Ah cat de multe lucruri ma multumeau..acu sunt o fata ca toate celelalte ..una limitata..totusi ma tratez..
Am citit posturile scrise si comentariile toate..m`am minunat si mi`am adus aminte cine eram.
Si mie imi este dor de diana aia veche care era diferita de ceilalti,diana aia care zambea oricui doar pt ca putea ,diana aia mica care stia sa aprecieze orice om..doar pt ca e om..
Si cand credeam ca le`am facut pe toate m`am trezit la realitate si vreau mai mult..mult mai mult..Am planuri noi,am dorinte noi..si nu ma las pana nu am sa fac tot ce vreau!!
Am prea multe de oferit ca sa ma opresc acum la un esec al vietii mele.Nu am cunoscut pana acum esecul,e greu si dureros,dar m`a trezit la realitate.

Ganduri la miezul noptii!

Gândesc prea mult, fac prea puţin şi mă simt captiva în propria vrere. Ce să fac? Şi dacă aş şti, nu tot un gând ar fi? Înţeleg că dacă m-aş fi născut în perioada micilor sau marilor filosofi, mi-aş fi găsit naşul, dar aşa cu cine să mă duelez? Unde îmi pot găsi răspunsul? Cine îmi poate da leacul de care am nevoie? Gândesc în derivă şi simt că nu mai pot aduce gândul în faptă... De ce fac cele ce nu vreau şi gândesc la cele la care aş putea să le fac dar totuşi nu le săvârşesc?