Nu pot sa mai suport

Oamenii se schimba…uneori de la o clipa la alta…se intampla ceva si nu mai esti la fel. Cel mai rau e sa cazi in stari depresive avand in vedere ca nu poti scapa usor din ele. Am citit intr-o revista ca in momentul in care ti se intampla asta ar fi bines a te prefaci ca nu e asa si in scurt timp chiar te vei simti bine dar eu nu prea cred pentru ca problema aia ramane acolo si daca nu o rezolvi rana se adanceste din ce in ce mai mult Probabil de asta nici nu sunt adepta ţinerii in sine. E rău sa ţii in tine pentru ca pana la urma ajungi intr-un moment in care iti vei varsa naduful pe o faza banala, neimportanta dar avand toate greutatile astea pe suflet nu prea le mai suporti. Ai momente in care nu te suporti nici pe tine, in care ai vrea doar sa adormi si sa nu te mai trezesti sau macar sa fie roz viata atunci cand o vei face. Ce ma intriga pe mine? As vrea sa stiu de unde vin sentimentele. As vrea sa stiu de ce uneori nu putem suporta o persoana chiar daca este prima data cand am vazut-o si nu stim nimic despre ea. De ce atunci cand nu ti se raspunde la sentimentul de iubire iti vine sa plangi? De ce cade lacrima aia? Lacrimile sunt ceva de natura materiala…iar sentimentele nu. Pai atunci? Cum se explica asta? Poate ca nu exista sentimente si totul e doar ceva impus in subconstientul nostru inca de cand ne-am nascut. Si totusi e imposibil sa nu existe. Sa gandim si un pic subiectiv. De ce ţin la X si pentru Y nu am nici cel mai mic sentiment? De ce cand il vad pe X inima (fiind un lucru material) imi tresare? Care e legatura? De ce murim? Un om sanatos de ce moare? De ce inima ii inceteaza sa bata? Si cum se porneste inima? De ce se opreste? Ce o face sa bata? Poate ca aici intervine asa-zisul “SUFLET”. De ce se intampla sa ai incredere tocmai in persoanele care te tradeaza apoi? De ce suferi numai stiind ca cineva sufera? De ce se intampla sa tii la o persoana si sa nu ii poti zice? Dar cine a zis ca viata e dreapta? Si daca a zis careva…se insala. Uneori incerc sa imi dau seama care e scopul meu in aceasta lume. Si nu gasesc nici un raspuns. De fapt, care e scopul nostru? Pentru ce existam? Ca sa suferim? Ca sa ne chinuim? In cazul asta imi doresc sa nu ma fi nascut niciodata. Ce este fericirea? Pentru mine inseamna doar sa fiu iubita de persoana pe care o iubesc. Oare cer prea mult? Vreau sa nu mai simt! Vreau sa pot minti. Vreau sa nu mai pun suflet pentru oricine. Vreau sa fiu REA. Si de cate ori mi-am zis “Gata! De maine nu mai tin la nimeni! De maine ma intereseaza doar persoana mea!”. Si de un infinit de ori mai mult am simtit durere.