Meriti sa fi o amintire?

De multe ori ajungem intr-un punct in care spunem stop....nu mai pot ,nu mai vreau ,m-am saturat,de ce numai mie mi se intampla toate?Am ajuns la concluzia ca aproape fiecare om se intreaba asta macar o data .O persoana foarte draga mie mi-a zis o data :"o persoana incercata este o persoana iubita de Dumnezeu "nu-ti dai seama ce era in mintea mea ...........ce fel de iubire e asta sa imi iei tot ce am mai scump pe lume ,sa am parte numai de necazuri ?????????si tot acea persoana mi-a zis :"D-zeu nu-ti da mai mult decat poti duce ".Asta m-a pus pe ganduri .........daca vrei cu adevarat poti trece peste toate necazurile .Nu e usor dar cand ajungi sa treci peste ele si privesti in urma sant sigura ca o sa zici:"a meritat sa lupt cu mine insumi pt a merge mai departe",pt ca cea mai mare batalie se da cu noi,cu sufletul nostru .De multe ori cei care ne iubesc si tin la noi incearca sa ne ajute dar nu pot daca noi nu ii lasam ,trebuie sa ne ajutam singuri lasand-ui pe ceilalti sa ne ajute.Cu cat ne inchidem mai mult in noi cu atat vom deveni mai plini de ura si va fi si mai greu si pt noi si pt ceilalti.Si daca totusi vrem sa renuntam sa ne gandim la cei pe care ii iubim ,la cei care au vrut sa ne ajute dar nu i-am lasat ,cumva se vor simti vinovati ,vor crede ca nu au stiut ei cum sa ne ajute ,vor suferi .........vor curge lacrimi.......va fi multa durere......intr-un final va trece ,durerea nu va mai fi asa de mare,isi vor putea aduce aminte de cel/cea care ai fost candva.......dar oare asta meriti????????Sa fii o amintire.............?

Dragostea nu are nevoie de cuvinte ...se poate spune "te iubesc"si cu o singura privire................iata o cugetare care imi place foarte mult dar pe care nu multi o inteleg ,sau nu vor s-o inteleaga.De multe ori ni se intampla sa gasim o persoana care ne iubeste foarte mult dar sa o pierdem din cauza ca ori ne sperie gandul ca noi am putea fi iubiti de cineva ,ori gandul ca nu ne putem ridica la asteptarile celuilalt...,dar oare o persoana care ne iubeste are anumite asteptari de la noi sau vrea doar sa ne lasam iubiti si sa ii raspundem si noi cu iubire ???Abia dupa ce pierdem sau santem pe cale sa pierdem acea persoana ne dam seama ce greseala facem si incercam sa salvam situatia ,iar daca santem foarte norocosi poate si reusim sa o facem ,si abia atunci incepem sa apreciem acea persoana .Maretia iubirii consta in a fi alaturi cand celalalt sufera...cand ii arati cat de mult conteaza pt tine ,mai mult ca viata proprie nu in trairea propriilor ambitii.

oare?

Ce simt acum?.… nimic nu a fost asa cum credeam. Am avut intr-o clipa nevoie ca cineva sa fie alaturi de mine si s-a dovedit ca nu poate fi asa,..s-a dovedit ca de fapt fiecare este pentru el,.. fiecare om are egoismul lui,...fiecare te paseaza daca are altceva de facut, sau daca nu are chef macar sa stea putin de vorba...ma intreb atunci unde este prietenia, unde este altruismul, unde este bunatatea...In fond, nu exista decat un...la revedere, atunci cand nu poti sau nu vrei sa faci ceva pentru un om......astazi as fi avut nevoie de ajutorul unui prieten… n-am gasit pe cineva care sa-mi fie alaturi, n-am gasit decat o persoana care se pretindea a fi alaturi de mine, dar care de fapt era mult prea departe pentru a intelege ca imi doream macar o vorba buna...era odata langa mine si chiar am avut impresia ca imi era prieten, ca ma poate ajuta sa trec mai departe, sa ajung mai presus decat dezamagirea mea...nu a fost asa, nu s-a intamplat... Pur si simplu a disparut. N-a inteles ca aveam nevoie de cineva alaturi de mine, de cineva care sa ma ridice de unde cazusem...din dezamagirea care ma cuprinsese...oare de ce?..de ce am crezut ca ma pot baza pe cineva, de ce am crezut ca, intr-adevar poate fi cineva langa mine... Iluzii… idealuri…cu totii am cunoscut dezamagirea, cu totii am vazut cum meritele nu ne sunt recunoscute,... ne-a durut, pe mine ma doare si acum, mai ales ca cel in care aveam incredere nu a stiut decat sa spuna „la revedere“...oare as mai putea crede ca mai pot avea un prieten langa mine sau ar trebui sa spun tot timpul... „la revedere“?

... Imi doresc liniste, o liniste atat de adanca incat s-ar putea identifica uneori cu moartea, un spatiu numai al nostru in care sa visam pana innebunim, un sfarsit mai frumos decat toata aceasta viata in care ne-am zbatut pentru a fi iubiti, pentru a cunoaste o clipa de fericire!......Dar tu? Tu...stii???....Regretele sunt tarzii, anii au trecut, singuratatea te inraieste intr-un fel… Incerci sa aduni ce mai poti de pe marginea drumului: umbra unei flori, praful stelelor, stralucirea razelor, feeria noptii, parfumul din iarba cruda… Si, asa, incerci sa mergi mai departe, cu toata povara pe care o duci cu tine, cu povara iubirii pe care nu ai cui s-o oferi, cu toata durerea sentimentelor netraite, cu tot focul care arde in tine si pe care nu-l poti stinge, cu toata pasiunea inchisa intr-o colivie...drumul acesta e lung, atat de lung, mi se pare ca nu se mai termina. Ma tot uit in zare sa vad un sfarsit, dar el serpuieste in continuare, nimic nu se schimba. Am obosit…as vrea sa ma asez intr-o poiana cu iarba verde, sa ma intind printre flori, sa uit ca am trait vreodata!...

Veselie

Azi sunt vesela degeaba ...Dar tot e bine ca sunt vesela...M-am saturat sa nu fiu ...asa ca am decis sa fiu.Ce conteaza ca nimic din ce m-ar face vesele nu se iveste? E mai important sa reusesc sa schimb sistemul de valori si sa zambesc la tot ce ma intrista!

N-am bani, nu-i nimic , daca aveam poate nu mai aveam timp sa scriu, ca eram pe undeva sa-i cheltui ...si ar fi fost trist ,caci pe mine ma bucura sa scriu ....

N-am cate kg mi-as dori sa am (am mai putine) ..dar e ok ...ca daca aveam mai multe, trebuia sa ma abtin de la mancare..

N-am o relatie deosebita cu cei din jurul meu ...ok si asta ...macar asa am ce cladi de acum incolo....

N-am chef cateodata de nimic... si cu toate astea... ma bucur caci...sunt unul dintre putinii oameni care reusesc sa faca nimic ...si asta ma face aproape unica.

N-am chef sa rad...dar rad sa-mi fac in ciuda...imi place sa ma lupt ...iar sa ma lupt cu mine e o adevarata provocare...

Cine sunt eu ..?!

ok ...deci sa reformulez ...care e parerea voastra despre mine ...cum sunt eu ?cine sunt eu pentru voi ?... chestii de genu' ...sunt tare curioasa daca toata lumea ma vede la fel , daca pentru toata lumea sunt la fel ....indiferent daca ma cunosti sau nu bine ....fie si din postari ...lasa-ti impresia ...multumesc ....:)

P.S. Accept orice ...vreau doar purul adevar :)

Fabrica

Mi-e frica sa recunosc ca nu sunt atat de buna cat ma vad altii, mi-e frica sa admit ca nu sunt nici macar atat de buna cat ma vad eu cateodata ..Mi-e frica sa aflu ce vreau de la viata, de teama neputintei de a imi oferi ...mi-e greu sa recunosc ca el e mult mai bun, prea bun pentru mine..mi-e frica sa recunosc ce simt , de teama sa nu par slaba ...m-am obisnuit sa ma prefac ca nu imi pasa, ca nimic nu ma darama, ca sunt sigura pe mine in orice situatie si cel mai trist e ca m-am obisnuit sa ma prefac si in fata mea, nu numai in fata altora...Nu mai stiu cand am fost ultima oara eu, exact asa cum am simtit ...nu mai stiu ce simt si nu am nici cea mai vaga idee de ce ma mint..Mi-e frica sa plang de teama ca nu ma voi mai opri ..Sunt speriata ca un necunoscut imi poate intra in adancul gandurilor mai curios decat am incercat eu sa imi intru ...Zambesc fals in continuare si ma inchid in lumea mea ireala asteptand ca problemele reale sa treaca de la sine...Habar nu am ce fac, ce spun, cine sunt si totusi viata mea merge mai departe fara sa se intrebe daca eu inteleg ceva din ea.Ma trezesc, ma privesc in ochi si dincolo de culoare nu-mi place nimic ...Imi e teama ca nu voi face fata celei care sunt, ca nu va coincide cu cea care as vrea sa fiu si sansele sunt mari sa fie asa caci nici macar cum as vrea sa fiu nu stiu ...Imi sunt mai straina decat toti cei carora le stiu doar numele...nu stiu cine sunt eu, dar le pun altora etichete si de cele mai multe ori acestea sunt corecte...Vreau sa fiu fericita fara sa stiu ce ma face fericita...deci n-am nicio sansa ...Pana si cuvintele astea le scriu cu lacrimi in ochi...dar le inghit, nu le las sa curga de teama sa nu cumva sa imi spuna ceva despre mine in timp ce curg siroaie ...

P.S. Un comment despre cum sunt eu ...ar fi de ajutor...poate ma regasesc intr-unul , poate imi pare cunoscut si imi asum .....poate fac o selectie si ma construiesc....poate stiti voi ceea ce eu nu stiu

Gen ....

Gen ceva nou. Gen extaz. Gen iluzie. Gen refugiu. Gen nostalgie. Gen turcoaz. Gen parfum de levantica. Gen zambet. Gen nemaintalnit pana acum. Gen tu. Gen noi. Gen fluturasi.