Mi-e frica sa recunosc ca nu sunt atat de buna cat ma vad altii, mi-e frica sa admit ca nu sunt nici macar atat de buna cat ma vad eu cateodata ..Mi-e frica sa aflu ce vreau de la viata, de teama neputintei de a imi oferi ...mi-e greu sa recunosc ca el e mult mai bun, prea bun pentru mine..mi-e frica sa recunosc ce simt , de teama sa nu par slaba ...m-am obisnuit sa ma prefac ca nu imi pasa, ca nimic nu ma darama, ca sunt sigura pe mine in orice situatie si cel mai trist e ca m-am obisnuit sa ma prefac si in fata mea, nu numai in fata altora...Nu mai stiu cand am fost ultima oara eu, exact asa cum am simtit ...nu mai stiu ce simt si nu am nici cea mai vaga idee de ce ma mint..Mi-e frica sa plang de teama ca nu ma voi mai opri ..Sunt speriata ca un necunoscut imi poate intra in adancul gandurilor mai curios decat am incercat eu sa imi intru ...Zambesc fals in continuare si ma inchid in lumea mea ireala asteptand ca problemele reale sa treaca de la sine...Habar nu am ce fac, ce spun, cine sunt si totusi viata mea merge mai departe fara sa se intrebe daca eu inteleg ceva din ea.Ma trezesc, ma privesc in ochi si dincolo de culoare nu-mi place nimic ...Imi e teama ca nu voi face fata celei care sunt, ca nu va coincide cu cea care as vrea sa fiu si sansele sunt mari sa fie asa caci nici macar cum as vrea sa fiu nu stiu ...Imi sunt mai straina decat toti cei carora le stiu doar numele...nu stiu cine sunt eu, dar le pun altora etichete si de cele mai multe ori acestea sunt corecte...Vreau sa fiu fericita fara sa stiu ce ma face fericita...deci n-am nicio sansa ...Pana si cuvintele astea le scriu cu lacrimi in ochi...dar le inghit, nu le las sa curga de teama sa nu cumva sa imi spuna ceva despre mine in timp ce curg siroaie ...
P.S. Un comment despre cum sunt eu ...ar fi de ajutor...poate ma regasesc intr-unul , poate imi pare cunoscut si imi asum .....poate fac o selectie si ma construiesc....poate stiti voi ceea ce eu nu stiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu