Trenul iubirii spulberate...

M-am trezit dimineata speriata, dintr-un vis dureros de ciudat … simteam cum ochii imi erau inca umezi, de parca tineam stranse intre pleoape lacrimile noptii. Incercam sa tin ochii inchisi si sa adun cat mai multe crampeie din visul pe care dimineata il spulbera … strangeam ochii si simteam cum inca te priveam si te imploram in tacere sa nu pleci, dar tu nici nu ma vedeai … priveai spre peronul unei gari si asteptai nerabdator sosirea trenului care te va lua de langa mine pentru totdeauna. Totul era ireal de dureros, iar tacerea ta, zambetul tau imi sfasia sufletul. Ma simteam ca si cand ar fi urmat ceva oribil si nu puteam sa fac sau pur si simplu nu doream sa fac nimic pentru a impiedica urmarea … iti zimbeam chinuindu-ma sa nu dau drumul lacrimilor ce-mi jucau in ochi, in timp ce tu imi mangaiai parul, jucandu-te cu fiecare suvita … As fi vrut sa te strang in brate, sa te rog sa ramai, dar nu puteam, te iubeam prea mult si-mi era teama ca ti-as fi facut un mare rau, ca ti-as fi omorat visele … stiam ca trebuia sa te las sa pleci … Se auzea suieratul trenului, iar sufletul meu sangera tot mai mult cu fiecare secunda ce ma apropia spre despartire, simteam cum ma abandonez neputiintei … te strangeam de mana si continuam sa zambesc fara a te privi … n-as fi supartat sa-ti privesc ochii in timp ce te departai.Trenul se oprise … si te-am vazut pentru pentru prima, tresarind in timp ce-mi cautai privirea. Mi-ai apucat amandoua mainile si m-ai sarutat apasat si iubitor, apoi m-ai strans la piept cu putere alintandu-ma dragastos si zambind de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca pentru tine era doar o calatorie scurta din care te-ai fi intors inapoi … Stiam ca este o calatorie din care n-ai sa te mai intorci niciodata, stiam ca ca este ultima mangaiere, dar ma chinuiam sa-ti zambesc, caci nu vroiam sa te ranesc, nu puteam sa te ranesc, nu puteam sa te fac complice la suferinta mea. Nu puteam sa fac nimic decat sa astept clipa in care iti vei retrage mana pe care palmele mele o strangeau de parca ar fi vrut sa-ti sopteasca ca este pentru ultima oara, de parca ar fi vrut sa strnga intre ele toata caldura iubirii, toate amintirile ce nu se pot las uitate. Continuai sa-mi zambesti si sa-mi cauti privirea, in timp ce trenul suiera, vestind plecarea … Te iubeam prea mult … stiam ca voi ramane doar cu amintirea ta, stiam ca daca te-as fi retinut m-as fi detestat toata viata si-am ales sa-ti zambesc din nou … Pentru iubirea imensa gasisem puterea sa zambesc, sa imi infrang egoismul si durerea, in timp ce degetele rasfirate abea le mai atingeau pe ale tale … dar m-am trezit si ochii imi erau ica inindati de lacrimi dureroase … fara a sti daca te-ai urcat in acel tren al iubirii spulberate …