Veselie

Azi sunt vesela degeaba ...Dar tot e bine ca sunt vesela...M-am saturat sa nu fiu ...asa ca am decis sa fiu.Ce conteaza ca nimic din ce m-ar face vesele nu se iveste? E mai important sa reusesc sa schimb sistemul de valori si sa zambesc la tot ce ma intrista!

N-am bani, nu-i nimic , daca aveam poate nu mai aveam timp sa scriu, ca eram pe undeva sa-i cheltui ...si ar fi fost trist ,caci pe mine ma bucura sa scriu ....

N-am cate kg mi-as dori sa am (am mai putine) ..dar e ok ...ca daca aveam mai multe, trebuia sa ma abtin de la mancare..

N-am o relatie deosebita cu cei din jurul meu ...ok si asta ...macar asa am ce cladi de acum incolo....

N-am chef cateodata de nimic... si cu toate astea... ma bucur caci...sunt unul dintre putinii oameni care reusesc sa faca nimic ...si asta ma face aproape unica.

N-am chef sa rad...dar rad sa-mi fac in ciuda...imi place sa ma lupt ...iar sa ma lupt cu mine e o adevarata provocare...

Cine sunt eu ..?!

ok ...deci sa reformulez ...care e parerea voastra despre mine ...cum sunt eu ?cine sunt eu pentru voi ?... chestii de genu' ...sunt tare curioasa daca toata lumea ma vede la fel , daca pentru toata lumea sunt la fel ....indiferent daca ma cunosti sau nu bine ....fie si din postari ...lasa-ti impresia ...multumesc ....:)

P.S. Accept orice ...vreau doar purul adevar :)

Fabrica

Mi-e frica sa recunosc ca nu sunt atat de buna cat ma vad altii, mi-e frica sa admit ca nu sunt nici macar atat de buna cat ma vad eu cateodata ..Mi-e frica sa aflu ce vreau de la viata, de teama neputintei de a imi oferi ...mi-e greu sa recunosc ca el e mult mai bun, prea bun pentru mine..mi-e frica sa recunosc ce simt , de teama sa nu par slaba ...m-am obisnuit sa ma prefac ca nu imi pasa, ca nimic nu ma darama, ca sunt sigura pe mine in orice situatie si cel mai trist e ca m-am obisnuit sa ma prefac si in fata mea, nu numai in fata altora...Nu mai stiu cand am fost ultima oara eu, exact asa cum am simtit ...nu mai stiu ce simt si nu am nici cea mai vaga idee de ce ma mint..Mi-e frica sa plang de teama ca nu ma voi mai opri ..Sunt speriata ca un necunoscut imi poate intra in adancul gandurilor mai curios decat am incercat eu sa imi intru ...Zambesc fals in continuare si ma inchid in lumea mea ireala asteptand ca problemele reale sa treaca de la sine...Habar nu am ce fac, ce spun, cine sunt si totusi viata mea merge mai departe fara sa se intrebe daca eu inteleg ceva din ea.Ma trezesc, ma privesc in ochi si dincolo de culoare nu-mi place nimic ...Imi e teama ca nu voi face fata celei care sunt, ca nu va coincide cu cea care as vrea sa fiu si sansele sunt mari sa fie asa caci nici macar cum as vrea sa fiu nu stiu ...Imi sunt mai straina decat toti cei carora le stiu doar numele...nu stiu cine sunt eu, dar le pun altora etichete si de cele mai multe ori acestea sunt corecte...Vreau sa fiu fericita fara sa stiu ce ma face fericita...deci n-am nicio sansa ...Pana si cuvintele astea le scriu cu lacrimi in ochi...dar le inghit, nu le las sa curga de teama sa nu cumva sa imi spuna ceva despre mine in timp ce curg siroaie ...

P.S. Un comment despre cum sunt eu ...ar fi de ajutor...poate ma regasesc intr-unul , poate imi pare cunoscut si imi asum .....poate fac o selectie si ma construiesc....poate stiti voi ceea ce eu nu stiu

Gen ....

Gen ceva nou. Gen extaz. Gen iluzie. Gen refugiu. Gen nostalgie. Gen turcoaz. Gen parfum de levantica. Gen zambet. Gen nemaintalnit pana acum. Gen tu. Gen noi. Gen fluturasi.

Traiesc intr-o minciuna

Ma mint uneori atat de bine incat reusesc sa ma cred! Dar cum minciuna are picioare scurte, ma prind ca m-am mintit tocmai cand ma mint frumos. Ma mint ca mi-e bine... Ma mint ca sunt mai puternica de atat si pot si fara restu ...apoi ma mint ca ma iubeste si continui sa ma mint ca nu imi pasa ca unii ma detesta...ma minta ca am trecut peste complexele mele si ma mint ca fac ceea ce-mi place. Ma mint constant si ma prind mereu ....

Privesc in viitor, cu el in gand , la trecut

Ma uit la el si ma cuprinde teama... il privesc ca pe laitmotivul vietii, il transform in fericirea mea si-l rezum la tot ce conteaza ...apoi incep sa ma tem ...nu ca va pleca, nu ca nu ma va mai iubi, nu ca se va schimba ci ca nu-l voi mai vedea ca acum. Ma tem de ziua cand se va incadra la categoria "si altii" ...Ma sperie gandul ca-l voi privi intr-o zi, asa cum i-am privit si pe altii si nu voi mai simti nimic. Ma intreb unde se duc toate cele ce fac dintr-un om centrul universului nostru actual ..ce dispare din el sau din mine de din tot se transforma in nimic? Sufletul iubeste oameni si apoi ii uita?De ce peste un an sau doi nici macar nu ma va durea sa vorbesc despre el la trecut si cum un altul devine mult mai important decat el, care e cel mai important? De ce alegem un om al vietii noastre si apoi il tot schimbam ?

Imi lipsesti

Am asezat fotografia ta pe noptiera ca sa te pot privi oricand, cand mi-e bine, cand mi-e greu, cand amintirile tale imi umplu gandurile.Mi-e dor de tine ca nimanui!...ca unui drumet de drumurile lui, ca unei pasari inchise intr-o colivie , lipsita de libertate.As vrea sa fiu langa tine, sa stau cu tine, sa ma umplu de tine, sa stau in bratele tale in care ma simt atat de bine, barbat atat de drag inimii mele!
Esti atat de aproape dar parca departe....de ce niste km trebuie sa ma tina departe de tine ?!...


P.S.Chiar imi lipsesti....