La pamant...si inapoi in picioare..am cazut, m-am julit, m-am ridicat, m-am scuturat de praf si merg mai departe...
Oficial, imi merge foarte bine si sunt sigura ca toti cei din jur ma vad ca pe una dintre cele mai norocoase persoane, fara probleme, mereu zambareata..neoficial, nu o duc prea bine doar cu nervii vad ca nu am cedat inca..Nu prea stiam ce e aia criza de identitate..mi se parea a fi o notiune..abstracta..Doar ca o simt pe pielea mea..Simt ca nu imi gasesc locul..
Aveam un tel, un vis..il mai am inca..doar ca parca devine din ce in ce mai indepartat cu toate ca eu m-am apropiat de realizarea lui tot mai mult. Stiu ca suna ciudat, dar cand ar trebui sa zambesc pentru ca stiu ca mai am atat de putin incat sa ating visul asta, stiu de asemenea ca se poate narui intr-o secunda, la modul cel mai serios..Ma simt ca si cum as fi cazut in nisipuri miscatoare..cu cat ma zbat mai tare sa ies si sa rezolv totul, cu atat mai tare ma afund..naspa sentiment..Si totusi...am ajuns la o rascruce..trebuie sa aleg, si asta cat mai repede...doar ca nu stiu exact cine sunt..cine am devenit..iar cand nu stii cine esti cum poti fi in stare sa alegi corect?.. Si ce imi ramane de facut? Sa dau cu banul? Ar fi ceva interesant, dar nu e genul meu.. Asa ca o sa astept sa vad cine am devenit..Sper doar sa nu dureze prea mult..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu