Bunicul meu ....

Cu mai mult de un 1 an jumate in urma am pierdut una dintre cele mai importante fiinte din viata mea.Pana acum nu am putut vorbi despre el pentru ca amintirile si durerea ramasa in suflet nu-mi dadeau voie.Acum simt nevoia sa vorbesc despre el,ingerul din viata mea, cea mai buna fiinta din cate exista pe aceasta lume, un suflet atat de cald, cea care indiferent de greselile mele copilaresti nu ma certa niciodata.Cu chipul lui blajin si vorba dulce reusea mereu sa ma faca sa inteleg atunci cand greseam, cel care imi facea toate poftele si care ma iubea atat de mult incat iti dadeai seama de asta doar cand priveai in ochii lui.Cea mai mare bucurie a lui era in momentul in care ne vedea pe toti stransi in jurul mesei si in fiecare sambata privea cu ochii straini pe geam ca poate va veni cineva.....Eu poate am fost singura care ii eram aproape si care, indiferent de cate multe "dracovenii" faceam, ma iubea cel mai mult, ma intelegea, ma ierta pentru tot si ma invata atatea lucruri..........Dar acum nu mai e..........Dumnezeu mi l-a luat atat de devreme ca nici nu am avut timp sa ma bucur de prezenta acelei minunate fiinte............nimeni nu mai e ca el.............nimeni. Te iubesc " Ticu meu"(asa cum ii spuneam eu) si vreau sa stii asta oriunde te-ai afla. Imi lipsesti foarte mult!