Resemnare

Caut o modalitate sa scap de durere, frustrari si apasare. Si caut, si caut si nimic. Credeam ca, daca le ignor, ele dispar, apoi am zis sa le infrunt si sa le accept si nici asa nu a mers. Am crezut, ca daca le privesc indeajuns si le arat cu degetul sau le rostesc in cuvinte o sa functioneze, dar surpriza, nici asta nu este solutia… si fug si fug si el ma umareste, care el? cuvantul RESEMNARE… Mda am obosit sa ma plang, am obosit sa caut solutii si raspunsuri, am oboit sa zic DE CE eu, am obosit sa astept confirmari, am obosit punct.

Asa ca, acum stau, accept, traiesc clipa asta de durere si ca o masochista adevarata, o si amplific cu melodii pe masura, ca daca tot sunt in cacat, macar sa fiu in el pana peste cap, sa stiu si eu o treaba.. macar in asta sa excelez, nu?

Nu-mi mai plang de mila, nu mai vreau solutii, nu mai vreau nimic… asa ca vegetez, sunt o leguma pe interior si usor, usor, acest interior, care nu vede razele soarelui si care nu primeste apa, se va vesteji, va cadea si se va face una cu pamantul si va disparea, fara ca vreo urma de vreun fel, sa poata confirma, ca acolo a fost ceva, candva.

Asa ca, nu ma mai intrebati ce fac! ma irita si iau foc de la aceasta intrebare, pusa mai mult din plictiseala, decat din vreun interes real. DA, tot ce fac este sa respir si sa tin umbra pamantului, pana cand razele soarelui o vor dizolva cu totul si nu va mai fi nici macar atat. ok? acest raspuns e echivalent cu deja celebrul “ce fac? ma fut.” sau “ma duc la dracu, si va iau si pe voi cu mine gratis”. Poate astea doua, va vor satisface mai mult.