Nu te vreau.
Nu vreau sa-ti vad chipul in fiecare dimineata.
Nu vreau sa ma mangai usor inainte sa ma trezesc .
Nu vreau sa te vad zambind .
Nu vreau sa te cunosc.
Nu vreau sa stiu ce simti , cand si pentru cine.
Nu vreau sa te inteleg.
Nu vreau sa ma strangi in brate pana la refuz.
Nu vreau sa-mi spui ca o sa fie bine la final.
Nu vreau sa te cred.
Nu vreau sa te apuc strans de mana si sa nu-ti mai dau drumul.
Nu vreau sa ma suni in toiul noptii .
Nu vreau sa-ti amintesti de mine .
Nu vreau sa fii .
Nu vreau sa mai folosesc cuvantul “nu” vreodata !
joi, martie 17
mai aproape
Si nu era vorba ca o credeai minunata…
sau buna ,
sau superba .
Ba chiar contrariul.
Ci doar ca, ceva din ea te-a facut mereu sa te intrebi daca ceea ce vezi e trupul ei sau il imprumuta si-l imbraca in fiecare zi inainte sa iasa din casa.
Ti-ai dat tie toate palmele pe care si le merita ea… te-ai murdarit tu de toate cuvintele infectate cu care trebuia sa-i vatamezi timpanele. Ai luat faptele ei asupra ta , facand-o in acelasi timp sa para mai vinovata decat era , mai mica si mai nesemnificativa.
Pentru ca vrei cu tarie sa stii ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi oprit tu totul . Ai sa continui sa te intrebi asta pana in ziua cand te vei ridica de pe scaunul tau . Pana si el s-a saturat de cate ori te-a sustinut , pe tine si gandurile tale limitate la putin …limitate la ei ..la absolut tot si toti mai putin ea. Ai mai incercat de cateva ori sa te ridici brusc , dar ti-ai impregnat silueta in tapiteria scaunului…si acum te tine in brate…prea strans.
Acum te intrebi :
Ce face ea?
Cum e ? A crescut ? A ramas aceeasi ?
Dorinta ta de a descoperi mai mult din ea te sfideaza. gandurile se alatura si ele.
Simturile astea…ele uita cine esti tu de fapt? Nu-si dau seama ca te pun in pericolul de a te expune unei fiinte atat de …. nedemne ?
Pentru tine…ar fi injositor sa fii cine esti fie doar si pentru o zi.
“….cand o sa se intoarca….caci stiu ca va face asta , am sa-l primesc la fel cum m-a lasat el pe mine. Am sa-l iubesc din toata inima , niciodata mai mult de o zi ….“
Ai uitat cum ai lasat-o? intinsa la picioarele tale implorandu-te sa mai stai … dar tu ai plecat si ai trimis in urma ta turme de animale ce au calcat pe ea fara sa o auda sau sa o vada . Ai uitat? Ea nu.
sau buna ,
sau superba .
Ba chiar contrariul.
Ci doar ca, ceva din ea te-a facut mereu sa te intrebi daca ceea ce vezi e trupul ei sau il imprumuta si-l imbraca in fiecare zi inainte sa iasa din casa.
Ti-ai dat tie toate palmele pe care si le merita ea… te-ai murdarit tu de toate cuvintele infectate cu care trebuia sa-i vatamezi timpanele. Ai luat faptele ei asupra ta , facand-o in acelasi timp sa para mai vinovata decat era , mai mica si mai nesemnificativa.
Pentru ca vrei cu tarie sa stii ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi oprit tu totul . Ai sa continui sa te intrebi asta pana in ziua cand te vei ridica de pe scaunul tau . Pana si el s-a saturat de cate ori te-a sustinut , pe tine si gandurile tale limitate la putin …limitate la ei ..la absolut tot si toti mai putin ea. Ai mai incercat de cateva ori sa te ridici brusc , dar ti-ai impregnat silueta in tapiteria scaunului…si acum te tine in brate…prea strans.
Acum te intrebi :
Ce face ea?
Cum e ? A crescut ? A ramas aceeasi ?
Dorinta ta de a descoperi mai mult din ea te sfideaza. gandurile se alatura si ele.
Simturile astea…ele uita cine esti tu de fapt? Nu-si dau seama ca te pun in pericolul de a te expune unei fiinte atat de …. nedemne ?
Pentru tine…ar fi injositor sa fii cine esti fie doar si pentru o zi.
“….cand o sa se intoarca….caci stiu ca va face asta , am sa-l primesc la fel cum m-a lasat el pe mine. Am sa-l iubesc din toata inima , niciodata mai mult de o zi ….“
Ai uitat cum ai lasat-o? intinsa la picioarele tale implorandu-te sa mai stai … dar tu ai plecat si ai trimis in urma ta turme de animale ce au calcat pe ea fara sa o auda sau sa o vada . Ai uitat? Ea nu.
miercuri, martie 16
Aproape de trecut
Timpul. Incep cu el pentru ca el decide. Pentru ca el dezleaga si leaga la loc. Desi a trecut mult timp , sunt lucruri care nu mor . Sunt lucruri carora tu le-ai dat nastere , care traiesc inca in tine , indiferent . Sunt legaturi care , cu cat incerci mai mult sa le rupi , cu atat sunt mai stranse . Sunt amintiri , pe care , ti le derulezi fara sa vrei , de fiecare data canditi lipsesc . Sunt momente in care gandesti prea mult , momente de frica , de panica , in care vrei sa te ascunzi dar nu ai unde , in care esti singur . Atunci …atunci realizezi ca timpul nu vindeca , timpul nu decide …timpul nu face altceva decat sa-ti demonstreze adevarul . Nevoia de tine , de noi , de mine . Exact atunci cand crezi ca totul e pierdut , cand nu mai vrei nimic , atunci revine . Daca ar fi sa definesc 17 ani doar prin cuvinte ..as raspunde scurt : dezamagire , entuziasm si ..prietenie . Timpul te ajuta sa faci diferenta ..intre ce aveai inainte de a pierde , ec ai dupa ce ai pierdut , si te pune in fata riscului de a pierde din nou dupa ce ai recapatat . E un retur , al memoriei , al prejudecatilor , intrigilor contrastante cu sentimentele . Intodeauna spunem opusul a ceea ce simtim . Preferam sa facem asta , considerandu-ne in siguranta. Eu am obosit sa ma prefac . iar in momentul in care am realizat , m-am consolat spunand ” a fost ..” Dar nu a fost ..este . Este si va fi . Pentru ca o prietenie nu moare decat atunci cand este omorata din ambele parti . Pentru ca nu poti uita decat daca si ceilalti uita . Pentru ca nu poti muri cand o parte din tine traieste . Pentru ca niciodata nu va fi perfect . Datoria noastra e sa incercam . datoria mea e sa invat sa nu mai pierd ..sa nu te pierd !..
marți, martie 15
Non-sens
Ai simtit vreodata ca nimic din ceea ce faci nu are nici o relevanta? Ca vbesti de parca nu te-ar auzi nimeni , ca alergi de parca ai sta pe loc? Ca iubesti ce nu iubeste , ca expiri fara sa inspiri , ca dormi fara sa visezi …?
Ca atunci cand vrei tu ceva , nu se intampla , nu corespunde , si totul se intampla cand nu-ti pasa? Ca esti dezamagit , de tine si de cei din jur, ca te privesti in oglinda si faci cunostinta cu tine in fiecare zi? Ca vrei in fiecare zi mai mult si constati ca nu ai nimic? Ca , cu cate e mai aproape de tine , cu atat il vrei mai departe …dar cand e departe …fiecare inghititura de aer e toxica….ca te cufunzi in propria-ti imagine , dependent de aparente , ca fiecare vorba sapa adanc in tine , si nu poti scapa , si nu poti fugi …de tine …de el..de ea? ]
Numesti subtil ..depresie, obsesie , viciu ce simti . Dar ce simti? Poti sa definesti amalgamul de trairi ? Cand numai un gand te darama , cand numai o vorba et imparte in bucati , bucati pe care le faci pierdute , de dragul de a scapa . Din ce sa scapi ? Din ce te-ai afundat singur gandind prea mult fiecare gest.
Si stai si te intrebi …de ce doare? de ce nu uit? de ce nu vreau sa uit? De CE?
Raspunsurile nu vin , si nu vor veni decat in ziua cand vei sta din nou de vba cu tine , te vei confesa tie , si-ti vei da seama ca totul in viata e dezamagitor , inutil si vicios.
Ca atunci cand vrei tu ceva , nu se intampla , nu corespunde , si totul se intampla cand nu-ti pasa? Ca esti dezamagit , de tine si de cei din jur, ca te privesti in oglinda si faci cunostinta cu tine in fiecare zi? Ca vrei in fiecare zi mai mult si constati ca nu ai nimic? Ca , cu cate e mai aproape de tine , cu atat il vrei mai departe …dar cand e departe …fiecare inghititura de aer e toxica….ca te cufunzi in propria-ti imagine , dependent de aparente , ca fiecare vorba sapa adanc in tine , si nu poti scapa , si nu poti fugi …de tine …de el..de ea? ]
Numesti subtil ..depresie, obsesie , viciu ce simti . Dar ce simti? Poti sa definesti amalgamul de trairi ? Cand numai un gand te darama , cand numai o vorba et imparte in bucati , bucati pe care le faci pierdute , de dragul de a scapa . Din ce sa scapi ? Din ce te-ai afundat singur gandind prea mult fiecare gest.
Si stai si te intrebi …de ce doare? de ce nu uit? de ce nu vreau sa uit? De CE?
Raspunsurile nu vin , si nu vor veni decat in ziua cand vei sta din nou de vba cu tine , te vei confesa tie , si-ti vei da seama ca totul in viata e dezamagitor , inutil si vicios.
luni, martie 14
Aproape de tine
Te voi ruga sa ierti
Acele clipe
Te voi ruga sa-nveti
Din fragede cuvinte
Caci nu voi sti sa te ador
Asa cum vrei
Caci nu voi sti sa-ti spun “mi-e dor”
Vorbe fara temei.
Si nu ma voi gandi la tine
Atat de des
Si am sa-ti daruiesc saruturi
Fara inteles.
Si n-am sa plang de dorul tau
Asa cum tu ai vrea.
Dar fara tine mi-ar fi rau
Si taci.
Vreau sa te am dar nu e vreau
Mereu.
O sa existe’ altcineva?
Prea greu!
Accepta-ma caci sunt a ta
Asa cum sunt..
Si n-am sa plec , si nu te voi lasa
Sa nu mai crezi
Sunt vorbe’n vant…
Acele clipe
Te voi ruga sa-nveti
Din fragede cuvinte
Caci nu voi sti sa te ador
Asa cum vrei
Caci nu voi sti sa-ti spun “mi-e dor”
Vorbe fara temei.
Si nu ma voi gandi la tine
Atat de des
Si am sa-ti daruiesc saruturi
Fara inteles.
Si n-am sa plang de dorul tau
Asa cum tu ai vrea.
Dar fara tine mi-ar fi rau
Si taci.
Vreau sa te am dar nu e vreau
Mereu.
O sa existe’ altcineva?
Prea greu!
Accepta-ma caci sunt a ta
Asa cum sunt..
Si n-am sa plec , si nu te voi lasa
Sa nu mai crezi
Sunt vorbe’n vant…
sunt zile
Sunt zile in care
este atat de greu sa te exprimi!
Sunt zile in care pare imposibil sa fii inteles.
Ah, nu de necunoscuti sau de straini,
ci tocmai de aceia care-ti sunt apropiati,
de cei pe care-i iubesti si te iubesc, sau cel putin asa spun ei,
de aceia care fac parte din viata mea si din cotidianul intim.
Sunt zile in care
ceea ce spun te tulbura, ce aud eu imi da nesiguranta…
Sunt zile in care
te pierd cu un singur cuvant
prost inteles, care nu atinge
nici lungimea ta de una emotionala,
nici sensibilitatea ta de moment.
Sunt zile in care
declansez fara sa stiu
o serie de raspunsuri stereotipe,
de justificari, de condamnari
care par fara drept de appel.
Sunt zile in care
ma simt judecat, catalogat, diminuat si lipsit de vigoare.
Sunt zile in care
si eu fac exact ca tine.
Si cel mai cumplit
este ca nu ma aud facand la fel.
Este faptul ca descopar mai tarziu, prea tarziu,
atunci cand amundoi, extenuati,
nu mai pastram in adancul nostru
decat tacerea.
Atunci cand ne agatam de refuzurile noastre
ca de un colac de salvare,
protectie ultima in fata panicii de a te pierde.
Sunt zile in care
tu iesi din mine si in care
eu ies din tine,
ranit, stupefiat, disperat.
Sunt zile in care,
Dupa interactiunile noastre sterile, vlaguite,
ne pierdem, de fiecare data ceva mai mult.
Sunt seri in care nu mai stiu unde
sa te regasesc.
Sunt dimineti in care
urasc aceasta singuratate in doi
pe care o numim relatie intima.
Sunt zile… si doar zile.
Atunci ma gandesc la toate celelalte zile,
zile pe care sa le inventam cu fiecare zi, tu si cu mine
pentru a construi impreuna un viitor in doi.
este atat de greu sa te exprimi!
Sunt zile in care pare imposibil sa fii inteles.
Ah, nu de necunoscuti sau de straini,
ci tocmai de aceia care-ti sunt apropiati,
de cei pe care-i iubesti si te iubesc, sau cel putin asa spun ei,
de aceia care fac parte din viata mea si din cotidianul intim.
Sunt zile in care
ceea ce spun te tulbura, ce aud eu imi da nesiguranta…
Sunt zile in care
te pierd cu un singur cuvant
prost inteles, care nu atinge
nici lungimea ta de una emotionala,
nici sensibilitatea ta de moment.
Sunt zile in care
declansez fara sa stiu
o serie de raspunsuri stereotipe,
de justificari, de condamnari
care par fara drept de appel.
Sunt zile in care
ma simt judecat, catalogat, diminuat si lipsit de vigoare.
Sunt zile in care
si eu fac exact ca tine.
Si cel mai cumplit
este ca nu ma aud facand la fel.
Este faptul ca descopar mai tarziu, prea tarziu,
atunci cand amundoi, extenuati,
nu mai pastram in adancul nostru
decat tacerea.
Atunci cand ne agatam de refuzurile noastre
ca de un colac de salvare,
protectie ultima in fata panicii de a te pierde.
Sunt zile in care
tu iesi din mine si in care
eu ies din tine,
ranit, stupefiat, disperat.
Sunt zile in care,
Dupa interactiunile noastre sterile, vlaguite,
ne pierdem, de fiecare data ceva mai mult.
Sunt seri in care nu mai stiu unde
sa te regasesc.
Sunt dimineti in care
urasc aceasta singuratate in doi
pe care o numim relatie intima.
Sunt zile… si doar zile.
Atunci ma gandesc la toate celelalte zile,
zile pe care sa le inventam cu fiecare zi, tu si cu mine
pentru a construi impreuna un viitor in doi.
duminică, martie 13
Primavara!
E primavara . In sfarsit ! Si ma simt de parca as fi renascut . De parca tot ce inseamna eu a revenit dintr-o data ! Ma simt eu …dupa mult timpt…prea mult timp ..! Sunt astazi mai fericita ca niciodata si de data asta voi face tot posibilull ca fericirea asta sa tina …sa dureze. Iti multumesc tie , ca ai aparut …si voua ..ca inca sunteti langa mine !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)