mai aproape

Si nu era vorba ca o credeai minunata…

sau buna ,

sau superba .

Ba chiar contrariul.

Ci doar ca, ceva din ea te-a facut mereu sa te intrebi daca ceea ce vezi e trupul ei sau il imprumuta si-l imbraca in fiecare zi inainte sa iasa din casa.

Ti-ai dat tie toate palmele pe care si le merita ea… te-ai murdarit tu de toate cuvintele infectate cu care trebuia sa-i vatamezi timpanele. Ai luat faptele ei asupra ta , facand-o in acelasi timp sa para mai vinovata decat era , mai mica si mai nesemnificativa.

Pentru ca vrei cu tarie sa stii ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi oprit tu totul . Ai sa continui sa te intrebi asta pana in ziua cand te vei ridica de pe scaunul tau . Pana si el s-a saturat de cate ori te-a sustinut , pe tine si gandurile tale limitate la putin …limitate la ei ..la absolut tot si toti mai putin ea. Ai mai incercat de cateva ori sa te ridici brusc , dar ti-ai impregnat silueta in tapiteria scaunului…si acum te tine in brate…prea strans.

Acum te intrebi :
Ce face ea?
Cum e ? A crescut ? A ramas aceeasi ?
Dorinta ta de a descoperi mai mult din ea te sfideaza. gandurile se alatura si ele.
Simturile astea…ele uita cine esti tu de fapt? Nu-si dau seama ca te pun in pericolul de a te expune unei fiinte atat de …. nedemne ?

Pentru tine…ar fi injositor sa fii cine esti fie doar si pentru o zi.

“….cand o sa se intoarca….caci stiu ca va face asta , am sa-l primesc la fel cum m-a lasat el pe mine. Am sa-l iubesc din toata inima , niciodata mai mult de o zi ….“

Ai uitat cum ai lasat-o? intinsa la picioarele tale implorandu-te sa mai stai … dar tu ai plecat si ai trimis in urma ta turme de animale ce au calcat pe ea fara sa o auda sau sa o vada . Ai uitat? Ea nu.