Cum as putea sa stiu? Cum as putea sa aflu ? To ce nu se rosteste , tot ce nu se spune …
Ce ar trebui sa fac sa pot intelege tacerea care macina fiecare bucatica din mintea mea?
De ce nu e bine ? dupa atata timp , tot nu e bine . Sa ma consolez ? Ar mai avea vreun sens daca as renunta? Cand stiu ca nici macar asa nu are vreun sens.
As vrea sa poti sa intelegi candva , ce inseamna sa schimbi un intreg univers al unei persoane.
Cu totii ne-am dori sa spunem ceva ce nu putem , si lasam de inteles in sparanta ca va intelege…dar intelege mereu pe dos.
Daca tot nu e bine oricum am lua-o , de ce continuam sa sucim problema pe toate partile?
de ce ne chinuim ? De ce suntem sadici ? De ce nu ne gandim la binele nostru fie si in defavoarea binelui celuilalt?
de ce sunt atatea intrebari care continua sa se inmulteasca de parca mintea mea ar fi o secta de ganduri nimfomane?
Tacerea e o scapare , o calea mai usoara care ne ajuta sa fugim exact de ce nu vrem . O folosim inexplicabil , dar uitam cat de evidenta e. Nascuta din nesiguranta, preferam sa tacem decat sa spunem lucruri pe care le simtim , dar care ne-ar trage in jos alte mii de principii fixate .
ce ar fi daca am spune cu totii exact ce gandim , exact cand o gandim?
Groaznic probabil . In nici un caz mai rau decat acum.
Acum cand soarele si-a recapatat culoarea , cand zambetul meu e iar zambet , cand inima-mi bate in miscari regulate.Acum cand totul e normal si linistit….acum …lasa-ma sa traiesc ! :x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu