Fiecare dintre noi vede intr-o anumita directie , intr-o anumita culoare , intr-un anumit mod. Toate diferite , desigur. E ca si cum am fi delimitati de geamuri imense de sticla.depinde din ce parte a geamului privesti.
*Ori am ochii incetotosati , ori privesc printr-o portiune infecta , prafuita. Dintr-o data nu mai vad bine , sau nu mai vad deloc. Disting doar siluete familiare incapabile sa sparga bariera. Vad actiuni nedelimitate, aud doar vajaitul sunetelor….
Ce-mi ramane de facut? am nevoie de inca cineva sa pot sparge , sau sa pot curata macar totul. Si acel cineva e probabil ocupat sa-si sparga propriul scut.
Nu pot decat sa interpretez ce vad , sa interpretez ce aud …si ce nu aud si nu vad. Sa-mi creez pareri, probabil total eronate. Sa traiesc in propriul bol de sticla , pana cand cineva …suficient de decis sa se poata apropia , suficient de sensibil sa ma poata simti si suficient de inteligent, sa vrea sa sparga tot.
- Nu exista asa ceva…
- Ce? s-a adeverit ce ziceam?
- Nu…nu stiu…doar…dispare. Asa cum a aparut.
-Da . Tipic. Face…pasi …
(ca si cum )Nu s-a intamplat niciodata nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu