sunt zile

Sunt zile in care
este atat de greu sa te exprimi!
Sunt zile in care pare imposibil sa fii inteles.
Ah, nu de necunoscuti sau de straini,
ci tocmai de aceia care-ti sunt apropiati,
de cei pe care-i iubesti si te iubesc, sau cel putin asa spun ei,
de aceia care fac parte din viata mea si din cotidianul intim.
Sunt zile in care
ceea ce spun te tulbura, ce aud eu imi da nesiguranta…
Sunt zile in care
te pierd cu un singur cuvant
prost inteles, care nu atinge
nici lungimea ta de una emotionala,
nici sensibilitatea ta de moment.
Sunt zile in care
declansez fara sa stiu
o serie de raspunsuri stereotipe,
de justificari, de condamnari
care par fara drept de appel.
Sunt zile in care
ma simt judecat, catalogat, diminuat si lipsit de vigoare.
Sunt zile in care
si eu fac exact ca tine.
Si cel mai cumplit
este ca nu ma aud facand la fel.
Este faptul ca descopar mai tarziu, prea tarziu,
atunci cand amundoi, extenuati,
nu mai pastram in adancul nostru
decat tacerea.
Atunci cand ne agatam de refuzurile noastre
ca de un colac de salvare,
protectie ultima in fata panicii de a te pierde.
Sunt zile in care
tu iesi din mine si in care
eu ies din tine,
ranit, stupefiat, disperat.
Sunt zile in care,
Dupa interactiunile noastre sterile, vlaguite,
ne pierdem, de fiecare data ceva mai mult.
Sunt seri in care nu mai stiu unde
sa te regasesc.
Sunt dimineti in care
urasc aceasta singuratate in doi
pe care o numim relatie intima.
Sunt zile… si doar zile.
Atunci ma gandesc la toate celelalte zile,
zile pe care sa le inventam cu fiecare zi, tu si cu mine
pentru a construi impreuna un viitor in doi.