Realitate!

Candva eram o fata desteapta..acu nu mai am exercitiu.Imi vine sa rad..vai diana ce rau ai ajuns..chiar asa proasta esti?
Imi placea sa scriu..chiar eram buna la asta, dar se pare ca am uitat de lucruri care inainte imi dadeau satisfactie..Eram multumita cand cineva imi cerea un sfat sau cand cineva era deacord cu mine: “Femeile sunt proaste.”Eram multumita si cand cineva mai destept ca mine ma punea in dificultate si ma forta sa imi maresc orizontul.Ah cat de multe lucruri ma multumeau..acu sunt o fata ca toate celelalte ..una limitata..totusi ma tratez..
Am citit posturile scrise si comentariile toate..m`am minunat si mi`am adus aminte cine eram.
Si mie imi este dor de diana aia veche care era diferita de ceilalti,diana aia care zambea oricui doar pt ca putea ,diana aia mica care stia sa aprecieze orice om..doar pt ca e om..
Si cand credeam ca le`am facut pe toate m`am trezit la realitate si vreau mai mult..mult mai mult..Am planuri noi,am dorinte noi..si nu ma las pana nu am sa fac tot ce vreau!!
Am prea multe de oferit ca sa ma opresc acum la un esec al vietii mele.Nu am cunoscut pana acum esecul,e greu si dureros,dar m`a trezit la realitate.

Alergand prin ploaie

Iar ploua.Un cer intunecat si un infinit de stropi reci de apa.Apa curata,venita sa-mi curete sufletul.Am stat doua minute sa privesc in jur,iar apoi a inceput sa ploua torential.Nu mai era nimeni pe strada,doar eu.Hainele de pe mine,acum ma iubeau.Se lipisera de corp si urlau la mine,sa le dau jos.Ce nebunie sa alergi prin ploaie gol.Oricum nu era nimeni afara.Probabil toti erau in case uitandu-se la stirile de la ora 18:00,sau la adapost in magazine.Cum sa nu te bucuri de asemenea vreme.Plangeam,plangeam,a mia oara pentru tine.Nu stiam exact motivul,dar plangeam.Nimeni nu putea sa-si dea seama daca sunt lacrimi,sau este doar ploaia.Se curatase pamantul de minciuni.Se spune ca in viata,trebuie sa plantezi un copac,sa dai viata unui copil si sa construiesti de la temelie o casa,doar a ta.Pe langa toate astea,trebuie sa te bucuri si de lucruri minore.Asculta ploaia!
Am inceput sa alerg prin ploaie.Ochiurile de apa formate pe trotuar,ma priveau.Eram libera.Am inchis ochii,in timp ce stropii ma mangaiau usor.Am simtit un fior puternic si o mana calda pe umarul meu gol.M-am intors si.........nu era nimeni.Doar imaginatia mea.Si cand credeam ca le`am facut pe toate..viata mi`a dat un sut in fund si m`a trezit la realitate. De ce ? Poate ca ma iubeste si chiar vrea mai multe de la mine..

Yuppppyyyy!

Vacantza a inceput cum nici nu se putea mai bine...si am din ce in ce mai multe surprize....totul decurge mai bine decat am stabilit...In primul rand am primit aparatul mult visat(multzumesc Boitan Liviu)...si asta spune totul:))
Mda...m-am intalnit si cu ea...cu cea mai buna prietena a mea...si chiar daca nu putem sa uitam ce a fost macar trecem cu vederea....si mai e si el....da da ...el:x...baiatu' care mi-a "furat" mintzile ...:">
Intr-un cuvant vacantza asta o sa fie INCENDIARA!:x


P.S. m-a luat valu :)))

Scrisoare catre el 2

Draga A.degeaba incerc acum sa repar ce am facut.e prea tarziu.m-am ranit singura si nu ma mai pot vindeca..aveai ocazia sa ma ai langa tine.ai tacut,asa ca acum nu mai conteaza.multumesc pentru tot ce m-ai facut sa simt,cu toate ca nu mai sunt la fel,m-am schimbat mult.ciudat e faptul ca trebuie sa fac un efort ca sa imi aduc aminte daca a fost ceva real intre noi.probabil am vrut sa uit tot ce are legatura cu tine,si treptat am sa uit.asta e bine.ce e rau e ca incep sa imi reamintesc de EL..nu stiu ce mi-a venit..da...ai intrat in viata mea...ai iesit din ea.defapt nici nu ai fost in viata mea,totul e in mintea mea.am crezut ca te pot avea.am ramas cu amintiri placute si neplacute.multumesc.
M-ai ranit mult doar printr-o fraza pe care ai spus-o...tind sa cred ca te-ai folosit de mine pentru...nu stiu...Important e ca m-am invatzat minte si nu o sa mai "cred"..

Oficial este vacantza!

Acum 10 minute am primit un telefon foarte dubios...defapt mai multe ca e greu cu trezitu' diminetza...Printre injuraturi, raspund..."Trezireeeeeea somnoroasooo!"...ohoooo incet ca inca nici nu deschisesem ochii..."HAI Anaid wake-up!" ..oo da chiar el era...singuru' meu var care ma bine dispune de fiecare data...si de care chiar imi era dor...Ofera e tentanta ...un week-end la tara asha ca in vremurile copiilariei...Am acceptat fara sa stau pe ganduri....SI...am plecat...vorbim peste cateva zile

P.S. vacantza placuta tuturor!>:d<

Iti spun Adio!

Cineva spunea „ca prin scris si vorbit se vindeca sufletul“...se pare ca la mine nu are efect... sunt din ce in ce mai trista... se pare ca ma reprezinta... cu toate ca sunt o fire vesela... chiar foarte vesela...
Si ploaia... o auzi... Ii auzi cantecul?... Vorbeste-mi... Canta-mi... Imbata-ma cu iubirea ta... nu ma arunca in colturile tristetii... sa ma taie cu taisurile ei... si nu ma lasa in tacere...Si vine ea TRISTETEA... vreau sa te vad... vreau sa-ti vad zambetul... vreau... vreau... si totusi... nu mai stiu ce vreau... Si vreau sa vina SOARELE... sa ma-ncalzeasca prin dragostea lui si sa te alunge... pe tine... TRISTETE...
De ce-mi toci sufletul... de ce ma lasi visand... esti ca un ecou in sufletul meu... si te repeti tot mai des... de ce... de ce... de ce... lasa-ma... vreau sa fug de tine... si totusi ceva ma atrage ca un magnet...Lasa SOARELE sa vina sa ma incalzeasca cu dragostea lui... sa-mi umple viata cu lumina lui... sa ma orbeasca cu razele lui...
Vreau sa-ti spun ADIO... ADIO... ADIO TRISTETE... te las in urma mea... nu te vreau... nu te-am cautat... tu mai gasit si eu nu te vreau... nu... nu...Vreau sa ma lasi in pace... sa nu mai am acea privire tulburata de tine... sa nu mai oftez... sa ma lasi sa fiu fericita...
E chiar atat de greu... Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori... si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred...

Cât?

Sunt curioasă, câtă răutate pot să merit din partea ta?
Cât de puţin poate să îţi pese de mine, şi mai ales, cât de mult poţi să te bucuri atunci când eu plâng?
Cât de puţin poţi să te bucuri de omul care întotdeauna a vrut doar să te facă să zâmbeşti, să fii fericit?
Cât de puţin poţi oare să mă apreciezi?
Cât de puţin mă iubeşti?
Cât de mult îţi doreşti să pleci şi să mă laşi în urma ta, să mă priveşti de sus, să mă tratezi cu indiferenţă, să îmi furi orice speranţă?Cât de puţin crezi tu că merit?
Cât crezi că pot să mai rezist?