Iar ploua.Un cer intunecat si un infinit de stropi reci de apa.Apa curata,venita sa-mi curete sufletul.Am stat doua minute sa privesc in jur,iar apoi a inceput sa ploua torential.Nu mai era nimeni pe strada,doar eu.Hainele de pe mine,acum ma iubeau.Se lipisera de corp si urlau la mine,sa le dau jos.Ce nebunie sa alergi prin ploaie gol.Oricum nu era nimeni afara.Probabil toti erau in case uitandu-se la stirile de la ora 18:00,sau la adapost in magazine.Cum sa nu te bucuri de asemenea vreme.Plangeam,plangeam,a mia oara pentru tine.Nu stiam exact motivul,dar plangeam.Nimeni nu putea sa-si dea seama daca sunt lacrimi,sau este doar ploaia.Se curatase pamantul de minciuni.Se spune ca in viata,trebuie sa plantezi un copac,sa dai viata unui copil si sa construiesti de la temelie o casa,doar a ta.Pe langa toate astea,trebuie sa te bucuri si de lucruri minore.Asculta ploaia!
Am inceput sa alerg prin ploaie.Ochiurile de apa formate pe trotuar,ma priveau.Eram libera.Am inchis ochii,in timp ce stropii ma mangaiau usor.Am simtit un fior puternic si o mana calda pe umarul meu gol.M-am intors si.........nu era nimeni.Doar imaginatia mea.Si cand credeam ca le`am facut pe toate..viata mi`a dat un sut in fund si m`a trezit la realitate. De ce ? Poate ca ma iubeste si chiar vrea mai multe de la mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu