Imi pare rau ca lucrurile nu au iesit asa cum mi-am imaginat. Unele, s-au intamplat de un milion de ori mai bine. Altele, cum se putea mai rau. Imi pare rau ca nu am intotdeauna curajul sa spun ca sufar. Ma bucur totusi enorm ca nu o fac. Mi-ar fi placut sa cred in continuare in jumatati si in suflete pereche. Mi-ar fi placut sa cred ca am nevoie doar de un suflet alaturi. De fapt, am nevoie de mai mult. Ma gandesc cu groaza cat de cinica voi ajunge saptamana viitoare. Ma ingrozeste si mai tare gandul ca peste un an voi fi si mai rau. Apoi din ce in ce mai rau. Pana intr-o zi cand o sa ma trezesc obosita de cinism si sabotat relatii. Si am sa ma intreb... dar daca..!?
Pana atunci... puteai sa ma ai, fraiere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu