Cine vrea sa creada,in copila cu castile in urechi pierduta in muzica,uitata in strada,scarbita de aceleasi prejudecati vechi,inveselita de vicii,ametita de fum,invelita de aburii unei sticle de bere, de nimeni inghitita care rade de suparare,si plange doar la betie, care se amesteca cu alti ametiti, care se hraneste prin saruturi furate, prin iubirea ascunsa departe,unde nimeni nu o aude,unde nimeni nu stie cine e...acolo pot fi eu, fara sa imi ascund dorintele mizere, pot fi tot ce am vrut.Uneori ma uit cu mila la oamenii fericiti care nu au nevoie de nimic, care nu plang, care nu sunt tristi, care nu cunosc suferinta nici macar un pic.Si cine vrea sa creada in mine, o simpla fata cu creionul intins la ochi, care da din cap in acelasi ritm cu melodia care urla tare in casti.Suport nepasatoare toate privirile, gandindu-ma la iubirea neimpartasita si la ranile din inima, dezamagirile ingerate in doze mari, atat de nefericita stiu ca nu poate avea ce vreau dar visez si ma hranesc cu toate iluziile, frumos puse pe tava ce mi le servesc in fiecare zi, imbratisez iubitoare toate minciunile.Doar eu sunt de vina pentru ca impart zambind aburi de nepasare.....
Sper ca o sa ma maturizez si n-o sa mai fiu asha naiva,nu o sa il mai caut pe in el in altul.Nu o sa ma vand pentru o copie de-a lui sau voi inchide pur si simplu ochii,o sa ma las dusa de val si ma voi gandi la el fara sa spun nimanui...
:X
RăspundețiȘtergere