Asa se intampla cand iti doresti cu adevarat ceva. Intotdeauna iti dai seama, mai devreme sau mai tarziu ca acel ceva te-a dezamagit. Daca nu, o va face cu siguranta. Nu exista nimic perfect pe lumea asta, e adevarat. Dar inima nu va intelege asta niciodata. Si va cauta in continuare perfectiunea in lucruri marunte.. si va gasi dezamagirea tot in lucruri marunte, aparent fara sens pentru alte persoane. Cand iubesti, capeti un egoism pe care nu il stiai activ in tine pana in clipele in care iti dai seama ca ceea ce simti pentru X nu e doar un sentiment de amicitie. Atunci, ti-l doresti numai pentru tine si totodata speri ca lumea intreaga sa nu mai existe pentru el, asa cum poate se intampla si pentru tine. Dupa ce ii oferi tot ce ai si tot ce n-ai crezut ca vei face, dupa ce renunti la orgoliu, egoismul devine nemasurabil. Simti ca ti se cuvine si cea mai mica particica din el, gandurile,sentimentele, toate trebuie sa fie pentru tine. Si, in mare parte, asa ar fi normal. Dar, nimic nu tine o viata. Si oricat de mult ai cauta sa retraiesti acea fericire care tindea spre infinit, nu o vei mai gasi. Un moment din categoria asta e bine sa fie trait atunci cand este, nu in speranta ca el va mai exista si a 2-a oara. Pentru ca nu va mai exista.Ar trebui sa ma multumesc cu ce a fost si sa nu mai sper la ceva mai mult?! E in firea omului sa nu aspire la un ideal?Ce e cel mai dureros e ca acel cineva nici macar sa nu observe cat ranesc lucrurile minore spuse fara a fi gandite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu